blogu' lu' castraveţ

Mulţi nutriţionişti afirmă că pe timp de caniculă, cea mai binevenită băutură este ceaiul fierbinte. Ei, dacă zic ei, noi le lăsăm pe toate baltă şi ne apucăm de făcut ceai. În primul rând turnăm în ceaşcă goală (goală la stânga) o jumătate de litru de ceai (plină la dreapta).

Pe urmă scoţi din cuptor piceniile şi le presori cu Read the rest of this entry »

La rugămintea unui prieten, prezint mai jos o reţetă din bucătăria moldovenească.

Ingrediente:
– 7-8 beri
– 0,5 litri de vodcă
– un prieten care în ultimul moment îşi va aminti că întârzie undeva
– un reprezentant din grupul de iniţiativă „7 aprilie”(© Paşa) (se depistează după trăsături specifice ale feţei şi coafurii, obligatoriu chipiu model “cheparic” şi adidaşi de firmă Odidas, Puna sau Ribok).
– un local popular, la alegere: recomand, totuşi, „La Roma Club”.

Mod de preparare:
1. Pregătim ingredientul de bază:
se ia un stomac de student, se clăteşte bine cu două beri. După, se adaugă orice cantitate de vodcă, ajunsă imediat din urmă cu bere. Procedura se repetă până rămân 9 sticle goale. Această procedură se cere efectuată în interiorul unui local din lista, în caz contrar trebuie să vă asiguraţi din timp că veţi trece de pază. Cei din pază vor să pară că nu prea se pricep la bucate.

2. Cu acest ingredient, împreună cu prietenul, vă faceţi prezent în unul din localuri. Prezenţa trebuie realizată rapid, altfel riscaţi să alteraţi ceea ce aţi gătit până acum sau să pierdeţi apetitul. La Roma Club, recomand în cele mai bune tradiţii culinare, timp de câteva minute ochiţi un reprezentant din categoria menţionată mai sus, apropiaţi-vă, zâmbiţi-i, spuneţi-i „salut” şi îndepărtaţi-vă. În acest moment prietenul cu care aţi venit trebuie neapărat să-şi aducă aminte că se grăbeşte undeva.

Cum se serveşte acest delicates? Foarte simplu, şi mai mult ca atât, există o mulţime de variaţii. Fiţi siguri, rezultatul nu se va lăsa mult aşteptat. Şi luaţi aminte, dragii mei gurmanzi, pise d’on-ul nu îngraşă!

Bon apetit!

P.S. Cei mai buni bucătari de specialitate îi găsiţi la comisariatele de poliţie: ei pot prepara această reţetă fără ingrediente.

Undeva în Parma, un om pe nume Giuseppe se trezi într-o dimineaţă de duminică, mai devreme decât de obicei, şi porni încet spre piaţă. Era ocupaţia lui obişnuită în zilele de duminică: să iasă negrăbit din casă, şi să numere pietrele de pe caldarâm. Şi când ajungea cu numărătoarea puţin peste o mie, se trezea ajuns în faţa primelor tarabe. Îşi vizita toţi prietenii cu care obişnuia să…(сontinuarea pe povestigustoase.com)

07.03.2010 03:30, când m-a pălit o foame de urs, în toiul nopţii şi când deja se terminaseră cartofii prăjiţi.

În acest blog în ultima vreme au început să apară mai des posturi la categoria „Ni-a mânca”, şi după cum se observă, lumea îşi face impresia că acesta este în totalitate meritul unei singure persoane. Oameni buni, nu vreau să vă mint şi nu vreau să vă faceţi impresii deşarte: majoritatea posturilor scrise la categoria menţionată mai sus, apar la lumina zilei virtuale datorită a doi autori. Primului în majoritatea cazurilor îi aparţine reţeta (sau dacă nu, numai el ştie sursa), lui îi aparţine instrumentul de mirosit, de gustat, lui îi aparţine amestecatul în vase şi instinctul de dozare, de aceea o să-l numim Bucătar-şef. Cel de-al doilea coautor foarte rar se apucă să facă ceva de unul singur (deşi au fost cazuri: el poate să facă un borş bun, o uha bună de peşte dar în bucătăria italiană deocamdată nu se prea pricepe), el este ajutor de Bucătar-şef, el merge la market după materie primă, el taie ceapa şi cartofii, el este cel care apasă pe trăgaciul armei foto, el este autor al textelor despre haleală şi al prezentului blog. Sper că am clarificat lucrurile. Pe această notă veselă, ne cerem scuze pentru confuz, pe viitor ne vom strădui să-l eliminăm. În acelaşi timp ne bucurăm de faptul că acest mic incident n-a stricat la nimeni pofta de mâncare. Până la noi întâlniri, dragi gurmanzi şi gurmănzele.

Zarzavat Pictures And Melesteu Spilberg presents:

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată un curechi murat. Trăia curechiul acela în pace, linişte şi bună înţelegere împreună cu fraţii lui de cruce – alţi curechi muraţi, morcovi şi sfecle roşii murate la fundul unei putini albastre astupate cu capac negru. Şi cum huzureau ei şi de grijă nu ştiau… continuarea o citiţi la Povestelnic.

Unul din cele două bidoane albastre de 20 de litri a fost deschis, a fost scoasă o scrijîcă de curecheş bine murat, a fost tăiat mărunt şi a fost stropit cu multă dragoste cu ulei de măsline. Am cunoscut diferite ipostaze de varză murată: Read the rest of this entry »

Ajuns dimineaţă la serviciu, m-am aşezat în faţa calculatorului şi am început să lucrez. Şi la un moment dat mîinile mi s-au tras singure spre geantă. Ştiu exact ce căutam: pâine de secară unsă cu unt şi cu miere. Am simţit mirosul de polen şi chiar am simţit cum se scurge mierea cleioasă printre degete. Simţeam cum o gură de pâine muşcată lacom se scălda în altă gură de ceai negru cu zahăr. Deschizând geanta deja vedeam pus atent între manuale şi caiete celofanul care ascundea doua felii de pâine unse cu unt şi mere, puse una peste alta, cu mierea la mijloc, ambalate cu grijă într-o bucată de hârtie cafenie (kraft?).
Evident în geantă nu aveam nimic. Nici măcar geanta n-o am azi cu mine. Ultima dată când am avut o felie de pâine cu unt şi cu miere în geantă a fost acum 15 ani în urmă.

Nu mai ştii ce gel să utilizezi ca să cureţi emailul de ulei?
Ai obosit să ştergi sufrafaţa aragazului de grăsime?
Vrei să economiseşti timp la făcut curat în bucătărie?
Read the rest of this entry »

Astăzi, pregătită în cel mai meticulos mod posibil pentru a fi prelucrată ulterior de către aparatul digestiv uman, păstrând cantitatea maximă de vitamine şi substanţe nutritive, echilibrate după conţinut, capabilă să satisfacă senzaţia de foame rapid şi pentru mult timp, eliminând activ în timpul mirosirii, contemplării şi consumării salivă şi sucuri gastrice, în bidonul de şaptesprezece kilograme a fost pusă la murat varza. Read the rest of this entry »