blogu' lu' castraveţ

Pădurea
În vinerea asta pionerul a ajuns acolo unde a simţit prima dată sângele de pioner curgând prin vine. La „Rădi”, la padure. După un pahar rece cu vin de-al lui Uric, pionerul a urcat în şestiorca lui nanu Vologhea şi o pornit într-acolo. În şestiorcă mirosea a praf, a benzină şi a unsoare. Acest miros pentru pionier înseamnă doar una: miroase a copilărie. Acest miros te aruncă cu gândurile în sunetele şi senzaţiile amintirilor fragmentate de timp ale anilor de şcoală, ale zilelor toride de vară când cutreiera cu tata dealurile colhozului. Este acelaşi miros care adia la toc când se descărca grâul, la brigada de tractoare când se repara vreo semănătoare stricată sau în călătoria de 10 minute spre un orizont necunoscut într-un combain.

Drumul până la „Rădi” pionerul l-a parcurs de nenumărate ori pe jos, în clasa 7-8a, cu Elena Nicolaevna. Anume aici a fost coborât din spate primul rucsac, aici a fost întins primul cort, a fost aprins primul rug pioneresc, aici a fost băută prima cană de apă de izvor de pădure.

Îndeosebi de frumos este primăvara, pe la jumătatea lui mai când flora nu e atinsă de ultraviolet, mistreţi şi bipezi. În unele porţiuni ale pădurii, straturile de frunze ale vegetaţiei, ce cresc toate sub un unghi, paralel, în mai multe nivele, îţi creează impresia prezenţei unei dimensiuni geometrice suplimentare. Aceste imagini te dezorientează şi în acelaşi timp te fascinează prin magica capacitate de creaţie a naturii.

În orice colţ al pădurii găseşti lemne de foc. Din belşug. De care vrei. În majoritatea cazurilor ramurile uscate sunt aranjate cu grijă la fiecare 30 de metri, pe unde n-ai merge. Pe lângă faptul că pădurarul e un bun gospodar, mai are şi miere foarte bună, de la cele peste 50 de ştiubeie din ogradă.

La „Rădi”, pe la sfârşitul lui august se coc alunii, iar la sfârşitul lui septembrie toată pădurea se acoperă cu un strat de 15 cm de frunze.

Interesant ce surpriză pregăteşte pădurea iarna? În această perioadă pionerul încă nu i-a descoperit farmecul.

Pionerii
Pionerii au băut bere de la Bălţi, la halbă, turnată în sticle de un producător din Bălţi şi adusă la Rădi. Buna bere. A plăcut.

Pionerii au căutat izvorul. Pionerii l-au găsit c-am greu. Timp de 4-5 ani, pădurea este de nerecunoscut.

Pionerii au glumit. Una bună a fost următoarea: „Paţani, sorry c numai trii furculiţ, da mama când s-o dus în Italia, o lasat acasă numai trii furculiţ, câte una la fiecare”.
Pionerii au jucat „FAZAN”. Majoritatea pionerilor au luat fazanu la cuvintele care termină cu UŢ sau cu NT. În schimb în DEX degrabă vor apărea cuvintele:
uţturoi, uţcat, uţtaş, uţturare şi respectiv
nteresant, ntrare, ntîmplare, ntonaţie şi ntreg.

În lume
Duminică pionerii au păpat o zeamă, au cinstit un pahar la botul căluţului şi au luat-o spre casă, spre treburile lor lumeşti.