blogu' lu' castraveţ

Frământat de arzătoarea dorinţă de a reveni pe meleagurile natale, pionerul aminteşte încă o dată de existenţa acestui minunat şi pitoresc loc: pădurea de la Rădi Denumirea locului a fost prima dată auzită de pioner de la învăţătoarea de educaţie fizică în şcoală – Elena Nicolaevna, cam prin clasa a şaptea, sau a opta (perioada exactă n-a fost documentată), deci se pierde în negura vremii. Pe atunci, cu şcoala, în weekend-uri clasa în care a devenit dobă de carte şi pionerul, ieşea des în astfel de escapade turistice.

Read the rest of this entry »

Pădurea
În vinerea asta pionerul a ajuns acolo unde a simţit prima dată sângele de pioner curgând prin vine. La „Rădi”, la padure. După un pahar rece cu vin de-al lui Uric, pionerul a urcat în şestiorca lui nanu Vologhea şi o pornit într-acolo. În şestiorcă mirosea a praf, a benzină şi a unsoare. Acest miros pentru pionier înseamnă doar una: miroase a copilărie. Acest miros te aruncă cu gândurile în sunetele şi senzaţiile amintirilor fragmentate de timp ale anilor de şcoală, ale zilelor toride de vară când cutreiera cu tata dealurile colhozului. Este acelaşi miros care adia la toc când se descărca grâul, la brigada de tractoare când se repara vreo semănătoare stricată sau în călătoria de 10 minute spre un orizont necunoscut într-un combain. Read the rest of this entry »