blogu' lu' castraveţ

Șel mai strașnic asta cânt cu un ochi te uiț in carte, cu altul la tocul care se coboară în catalog fix la jiumatate, cam acolo unde ești scris tu, te citește anume pe tine, anume pe tine te scoate la tablă ca să povesteși tema, da tu înca n-ai dovdit să citești niș macar jiumate, te ridiși, te pornești înspre tablă, tu înșerși din răsputeri să nu uiț macar șeia și ai citit numa și, șî pe tine tucma te trec sudorile. Si fix in momentul ista te trezești, ud leoarcă, și realizezi că ultima dată asta s-o intamplat 16 ani în urmă.
Iaca asta-i șel mai strașnic.

Vis
Mă aflam la hotarele dintre luciditatea absolută a dimineţii şi somnul adânc după o noapte lungă, când am înţeles că eu sunt nimeni altul decât Ducele de Narţordia. O revelaţie transcendentală îmi umplea atunci întreaga fiinţă. Nu m-am grăbit atunci să revin în paralela spaţială finală şi am continuat să-mi hrănesc imaginaţia cu realitatea indubitabilă din tărâmurile narţordiene.
Mă trezisem în castelul meu din ducatul Narţordia, o regiune imensă aflată pe ambele maluri ale râului Brocht, cu ape reci şi neliniştite iarna, cuminte şi plin de peşte vara, ce împărţea valea dintre munţii Corbului Alb în două părţi aproape egale. Împărţeam pereţii reşedinţei ducale cu alţi membri ai dinastiei narţordiene. Printre ei îi putem enumera pe Narţord Narţordovici şi fiul său Nicanor Narţordovici, Narţordică – fiul acestuia.

To be continued.

În jis uneori se întâmplă lucruri dificile, neplăcute şi stranii. După aşe jisuri te trezeşti cu senzaţii neplăcute. Sau te trezeşti transpirat şi înfiorat. Spăriet cum ar şi. În alte jise, de exemplu, îţi realizezi visele-vise. Şi în unele, îţi rezolvi problemele de zilnice, de rutină. Read the rest of this entry »

Mă omoară uneori incapacitatea omului de a face ceva atunci când o vrea el foarte tare. De exemplu uneori vrei straşnic de tare să ei chitara în mâini şi să cânţi…da nu poţi. Eu o să mă refer la vise: în ultimul timp visez imagini multe, colorate şi stranii: peisaje, chestii abstracte, fotografii făcute de mine în vis în circumstanţe deosebite şi care arată …cum să zic…nepământesc. O bună parte din ele rămân vii în memorie mult timp după. Mă enervez când realizez faptul ca nu am studii de pictura/desen ca să pot pune pe hârtie ceea ce am în cap. Este imposibil să redai acea atmosferă prin cuvinte şi nici nu are rost, aşa cum nu are nici un rost să explici senzaţiile unei melodii prin cuvinte. Câteva zile în urmă bunăoară, am visat o chestie stranie şi aberantă – până acuma o vad foarte clar, dar habar n-am cum s-o descriu, nici măcar nu ştiu de unde să încep.

Vorbind la general, deocamdată nu există instrumente de transpunere a efectelor neuronale pe materiale fizice. Rău, tare rău.