blogu' lu' castraveţ

Limba noastră-i o icoană
O icoana din biserici
Limba noastră este focul
Focul veşnic cel din sfeşnici.

Aşa mi-am permis să-l completez pe Mateevici prin ’89 sau prin ’94, nu mai ţin minte. Asta-i cam tot ce puteam spune atunci despre limba noastră. Acum aş putea spune mai multe, da’ deocamdată nu cred ca are vreun rost.

În general bugetul pentru Crimeea trebuie planificat în dependenţă de nagâţuri şi cota de lene în totalul de hărnicie a turistului cu pricina. Astfel, pentru gusturi moderate şi pentru organisme dornice de sport, o astfel de călătorie minunată goleşte buzunarul cam cu 200-250 EUR, cu tot cu drum, alimente şi vicii mărunte gen bere şi ţigări. Dar, s-o luam de la o margine.

Transport:
Dacă în anii precedenţi pionerii preferau autocarele cu televizoare privite cu ochii capului sprijinit pe o coloană vertebrală obosită unită de membrele posterioare umflate de două rotunjimi amorţite, în 2011 au preferat să parcurgă drumul pana la mare în poziţie orizontală, adică pe ferodrum, în vagoane, culcaţi omeneşte, citind o carte şi sorbind bere te miri ce acolo. Vacanţa pionerii au început-o cu trenul Chişinău – Odesa , au mers în vagon simplu, depănând bancuri şi pălind belot. În Odesa s-au mai primblat o bucată de zi iar seara au urcat in alt tren. N-o să vă vină să credeţi dar această schemă este mai puţin costisitoare decât cea utilizată până acum (nu că diferenţa ar fi considerabilă, ci până acum eram convins că este exact invers), cu autocarul din Chişinău până în Simferopol, sau chiar până în Sevastopol. Unicul dezavantaj e că trebuie să petreci cam 10 ore în Odesa între sosire şi plecare. Pionerii au găsit cu ce să umple aceste zece ore. Va zic din start ca biletele la trenurile locale ucrainene reprezintă un deficit, mai ales în compartimente, mai ales pe locurile de la parter. Pentru trenul Odesa – Simferopol aveam biletele procurate … nu vă mai spun cum le-am obţinut şi prin cine, iar pentru drumul înapoi le-am luat chiar când am ajuns in Simferopol, u o săptămână înainte de a ne întoarce. Ghişeeriţa de la casa gării ne-a zis că bilete pentru parter nu mai sunt. Credeam că e vorba de o schema non formală de a vinde bilete. Mai târziu un cunoscut din Nicolaev mi-a zis că povestea cu biletele nu este atât de bizară: pe timp de vară toate se procură cu o luna jumătate înainte în special pentru compartimente, în special pentru parter. La fel mi-a mai sugerat ca e mai OK sa mergi cu trenul pana la Nicolaev, iar de acolo in Simferopol. În aşa caz nu mai pierzi o jumătate de zi intre debarcarea in Nicolaev si îmbarcarea spre Simferopol. Din Simferopol am luat un autobus până în Balaclava, după care am urcat în şalupă şi am fost duşi la locul de dislocare a detaşamentului.
Read the rest of this entry »

Πρωτοβουλία, τολμη, υποστηριξη
După cum şi-a fixat drept scop primordial pentru această vară, detaşamentul “Cioroiul”, în componenţă redusă, după lupte crâncene cu braşoavele fondate şi nefondate ale meteorologilor şi ale celor care-i asigură în mod legal sursa materială de existenţă, pionerii au pornit pe un drum bine prestabilit încă din momentul uscării ultimului fulg de nea pe prima frunză de ghiocel.

Câteva minute după ce a pornit trenul Chişinău – Odesa, un pioner a aflat tragica veste precum că alt pioner a trimis într-o călătorie acvatico-şerodrumincă printr-o banală apăsare de pedală, un accesoriu aproape indispensabil din arsenalul pioneresc. R.I.P. accesoriu pioneresc. Nişte gânduri nostalgice au început să-l frământe iar celui ce a făcut păcatul i-a întors spatele pentru tot restul călătoriei, îndeletnicindu-se cu un joc de manipulare cartografică întitulat „belot”, cu restul pionerilor – posesori ai unei conştiinţe curate. Read the rest of this entry »