blogu' lu' castraveţ

Oare unde se poate de mâncat gustos, de odihnit frumos, de răcorit şi sufletul şi trupul în timpul straşnicelor canicule din mândra capitală? Răspunsul la această minunată întrebare pionerii au hotărât să-l afle dincolo de gard şi odată decişi, au umplut portbagajul cu de toate şi pe acolo le-a fost drumul. E şi normal, dacă te porneşti vineri la 6 dimineaţa nu poate să-ţi meargă şi să ajungi cum ţi-ai pus în plan – la 10. Avântul cu care au ţâşnit pionerii printre porţile oraşului a fost oprit de coada de 30 de maşini din vama Tudora care s-a tot lungit până vameşii haholi au finalizat procedura de „post dat – post primit”. Cam după o oră şi ceva de stat în vamă, pionerii au transmis actele şi au plecat. O notiţă pentru sceptici: aşa numită carte de emigrare se poate completa sau şi în engleză (fapt care este pus deseori la dubă dubii). Şi după cum se vede din exemplarul unui pioner, anul naşterii este doar o formalitate banală în acest document. Read the rest of this entry »

Demult, foarte demult, un grup de tineri cu iniţiativă şi atitudine spirituală faţă de tot ce ne oferă mama natură, s-au pricopsit cu corturi şi rucsacuri, începând astfel lungi şi verzi călătorii pe dealurile, văgăunile şi frumoasele maluri ale minunatului spaţiu terestru situat între Nistru şi Prut. Ulterior, aceşti bravi luptători pentru un mod sănătos de viaţă (porecliţi de autor în nenumărate rânduri pioneri), au dat jos rucsacurile ca să miroase sărea mării negre pe malurile acesteia atât dincolo de Nistru, cât şi dincolo de Prut. Dat fiind faptul că acest grup în majoritatea cazurilor avea aceeaşi componenţă, a apărut tendinţa de a-l identifica printr-un statut şi denumire. Astfel a apărut Otreadul Burevesnic sau, altfel – Detaşamentul „Burevesnic”. O denumire deloc nouă, ba mai mult – un plagiat. Cu timpul detaşamentul a simţit necesitatea de a scăpa de acest clişeu şi a început să caute o denumire adecvată. În paralel, pentru evitarea unor situaţii conflictuale în detaşament şi pentru optimizarea activităţilor de rutină, a fost modelată o schiţă de regulament pentru acesta, care până la stabilirea unui nume final, a fost numit Regulamentul Detaşamentului X:

Un moment foarte important pentru organizarea dislocărilor este lista de cumpărături, preconizată pentru trei zile de dislocare. Cantitatea de alimente se calculează automat în dependenţă de componenţa meniului şi numărul de persoane prezente la dislocare. Lista reprezintă un tabel excel dotat cu tot felul de filtre, categoriii de achiziţie şi este menită să calculeze masa totală de alimente spre transportare, locul de achiziţie şi bugetul pentru întreg detaşamentul.

şi în calitate de exemplu, un filtru pentru lista de mai sus – masa totală de alimente în kg ce trebuie achiziţionată de la market.

Deoarece componenţa detaşamentului deocamdată este intuitivă, neformală, versiunea finală a acestuia deocamdată nu este pusă la punct. Urmează să se decidă dreptul la viaţă a conceptului, ulterior deciziile cu privire la statutul detaşamentului, respectiv cizelarea şi aprobarea definitivă a regulamentului de către toţi membrii acestuia. În ceea ce priveşte numele detaşamentului, Pavel a propus o variantă mai mult sau mai puţin adecvată: Detaşamentul „Şioroiul”. Denumirea este cât se poate de sugestivă şi vine dintr-o istorie reală. Dacă cineva din membri sau altcineva din afară are idei, sugestii, poftim, nu ezitaţi, propuneţi. Până la noi întâlniri.

P.S. Cei interesaţi de activitatea grupului de pioneri pot vizita posturile din categoria rucsac.

Precum spuneam, pionerii s-au pornit şi au ajuns în Crimeea şi în anul acesta. Cu corturi, cu cazane, cu topor, cu primus cu voie bună şi cu multe aşteptări, la urma urmei. Cum s-au dus, aşa au venit. Parca au venit cu impresii da în acelaşi timp nici nu ştiu despre ce să povestesc.

Să povestesc oare toate istoriile citite pe bloguri despre furturile care au loc pe capul Aiia (Injir), acolo unde s-au oprit pionerii şi despre vedeniile cu musafiri pe care le aveau pionerii noaptea după care strigau din uşa cortului „blia, kto zdesi?!” de se speriau şi vedeniile, şi pionerii şi încă câteva corturi în raza de câteva sute de metri,

sau despre Artiomov Artiom Victorovici, chipeşul pădurar care ne făcea reducere pentru cazare şi care ne-a povestit despre filmările care au loc în zonă (am uitat cum se numeşte) la care sâmbătă va participa şi Brad Pitt, şi pe care n-am reuşi să-l imortalizăm pe matricele aparatelor noastre (la Artiom Victorovici mă refeream),

despre cât de repede trecea ziua şi cât de plăcută era acea oboseală de seară când se turna un 50 la masa şi cât de bine mergea tartina preparată din slănină, acoperită cu ceapă dulce, stropită cu oţet şi presărată cu piper negru,

Read the rest of this entry »

Chiar daca toate siturile meteo promiteau cu insistenta ploi pentru tot weekend-ul, pionerii au văzut la … (ştiţi voi unde) prognozele şi după vechiul şi tradiţionalul principiu “zis şi făcut”, au urcat în spate rucsacurile şi s-au pornit într-acolo. Nici chiar ploaia torenţială ce a izolat un supermarket plin de vizitatori de parcarea aflată la 10 metri de intrare unde aceştia îşi ţineau caii de fier, nu i-a împiedicat pe pioneri să achite căruciorul, să iasă şi să pornească bine dispuşi în direcţia nord-est, fix la 18:20.
Deşi ploaia se oprise, pe la Orhei era clar că nimic nu este clar.

Read the rest of this entry »

Vorbind de nişte scopuri puse în prezent şi intuind realizarea lor în viitor, facem referinţă la forma de specialitate a unui principiu cu originile în cele mai bune tradiţii de programare neurolingvistică: vizualizarea. În contextul neurolingvistic, vizualizarea, în ansamblu, reprezintă crearea unui context senzorial (proiecţia tactilo-audio-vizuale la nivel de creier a unui scop identificat prin timp, loc, imagine, sunet) în prezent şi identificarea EU-lui fizic cu acest context în viitor. O formă mai accesibilă a acestui principiu ce a ajuns până la urechea unui creier neiniţiat în teorie, sună în felul următor „ce-i scris cu peniţa, nu tai cu bărdiţa”. Cu alte cuvinte orice realizare necesită o planificare. Şi acum, relaxăm minţile şi ne apucăm să planificăm sezonul primăvară-toamnă a pionerului nostru.

1. În primul rând se simte necesitatea în efectuarea unor investigaţii de descoperire a noi trasee şi locuri nevizitate încă de pioneri: codrii Orheiului, Molovata, Ţigăneşti, Stânca de la Edineţ, Furceni şi multe altele.

2. După cum arată experienţele anterioare, cu planificarea instantanee pionerii stau foarte bine, unica problemă care trebuie soluţionată din timp este rezervarea concediului pentru lunile iunie şi septembrie, ceea ce se va pune în discuţie la prima bere între pioneri.

3. Cel mai apropiat eveniment cu participarea pionerilor va fi un pescuit sănătos undeva pe un mal de Nistru.

4. Vama-Veche îi va aştepta la 1 mai să soarbă din ţuica lui Bibi şi din ciorba cu tarhon a lui Şoni, pe fundalul valurilor de mare neagră amestecate cu basurile acusticii rock.

5. Neapărat vor asculta şi anul acesta strunele de chitară la unul din rugurile de la Art-Labyrint Festival, vor bea nişte cvas răcoros de lângă izvorul păzit de Vânătorul de vise.

6. În luna iunie şi septembrie vor întinde corturile sub pinii montani din Crimeea.

7. Puhăceni şi Ţîpova îi aşteaptă cel puţin de două ori pe vară, aşa cum sunt pionerii aşteptaţi la ei acasă.

…şi încă multe alte planuri-surpriză despre care pionerii încă nu ştiu.

Ceaunul e spălat, cana e lustruită, acumulatoarele-s încărcate, cuţitele-s ascuţite.
Pionier, pregăteşte-te: vine vara peste tine!

Un pioner, trezit duminica dimineaţa de un cuc de ceas la ora nouă, nu-şi poate imagina o altfel de zi de duminică decât una în sânul naturii. Nici cele minus patru grade indicate de termometrul de la balcon şi nici faptul ca sâmbătă a fost o zi lungă şi grea de muncă nu-l poate împiedica pe un pionier adevărat să-şi ia mangalul şi jumătate de sac de cărbune şi s-o apuce într-un marş sportiv spre pădurea de la marginea oraşului. Read the rest of this entry »

”
Îi toamnă? îi toamnă…
Îi frumos în padure? Îi frumos…
Demult am ieşit noi la prirodă? demult…
V-aţ zaibit de crapat pin cvartiri, cluburi şî baruri? V-aţ zaibit, mai ales că asta fashiţ în tătă sara, da eu graesc de zî…
Lemne în pădure sînt? Sînt, da dacă nu, merg şî cărbune.
Mangal eu am? Am…
N-ar strica de ieşit sîmbata pe vreo 5 ceasuri în padure? N-ar strica…
Da Gismeteo spune că ar s şie 17 grade? Spune…
Ap shi dara?
” Read the rest of this entry »

Sâmbătă dimineaţa cerul a hotărât să arunce peste pământ nişte stropi de ploaie. El ştia, probabil, că pescarii [1] vor merge astăzi la pescuit şi a decis să le încerce nervii chiar de dimineaţă, doar că el nu ştia că un pescar care se teme de ploaie, nu este pescar adevărat. Astfel, după principiul zis-şi-făcut, pescarii au înşfăcat undiţele, cazanul şi forsunca şi au pornit spre peşte. S-au oprit ei pe malul de vis-a-vis de plaja din Vadul-lui-Vodă, la marginea satului Pîrîta. Read the rest of this entry »

Vineri dimineaţa, la 09:45 pionerii aşteptau iola să plece spre Balaclava.

Lacrimi. Boşete. Cortina.
Read the rest of this entry »

6:00
Întreptarea saltelelor care fug la vale. Somn.

7:30
Dimineţile trezirea era cam pe la 7:30. De obicei primul este pioner-vojatyi. Îşi trosneşte oasele, îşi întinde cartilajele şi trăge câteva gâturi mari de apă. Merită după seara de ieri. Merită. Aprinde forsunca. Toarnă apă. Până la 8:00-8:30 se trezesc toţi pionerii.
Se toarnă ceai în cănile de inox cumpărate de la piaţa centrală cu 15 lei bucata. Tare bune căni. Se fac tartine cu paştet, cu minunata conservă de kilikavtomatnomsouse şi după preferinţe, cu maioneză. Off şi di bun. Normal. I sărbătoare şi răsună muzica… Read the rest of this entry »