blogu' lu' castraveţ

27 august 2011
Macar Mai ales în ziua asta toţi trebuie sa fie independenţi. De aceea, independent, pionerii au avut de ales:
să vadă cum se mândreşte “omul” cu aptitudinile lui de gospodar că poate păstra ca noi două volji scoase de pe un conveier străin, cu mult înaintea ultimei maşini din seria respectivă şi pe care le defilează falnic în faţa tarabelor cu chiloţi şi reclămi digitale şi-i face pe restul să se simtă independenţi şi plini de bogăţie patriotică,
sau,
să-şi instaleze corturile pe un mal de Răut la o poală de stâncă ca să asculte un cântec. Mai multe cântece, de fapt. Cântate de molodveni şi de străini.
Iaca aşa, eu n-am văzut prima paradă din ţara asta. Aşa am ajiuns la Butuceni.

Deşi, din auzite, unii se duceau la Butuceni la “zîua jinului”, pionerii totuşi au ajuns la Gustar.

Înainte de toate, până muzicanţii îşî încălzeau coardele, toată lumea punea corturile Read the rest of this entry »

În general bugetul pentru Crimeea trebuie planificat în dependenţă de nagâţuri şi cota de lene în totalul de hărnicie a turistului cu pricina. Astfel, pentru gusturi moderate şi pentru organisme dornice de sport, o astfel de călătorie minunată goleşte buzunarul cam cu 200-250 EUR, cu tot cu drum, alimente şi vicii mărunte gen bere şi ţigări. Dar, s-o luam de la o margine.

Transport:
Dacă în anii precedenţi pionerii preferau autocarele cu televizoare privite cu ochii capului sprijinit pe o coloană vertebrală obosită unită de membrele posterioare umflate de două rotunjimi amorţite, în 2011 au preferat să parcurgă drumul pana la mare în poziţie orizontală, adică pe ferodrum, în vagoane, culcaţi omeneşte, citind o carte şi sorbind bere te miri ce acolo. Vacanţa pionerii au început-o cu trenul Chişinău – Odesa , au mers în vagon simplu, depănând bancuri şi pălind belot. În Odesa s-au mai primblat o bucată de zi iar seara au urcat in alt tren. N-o să vă vină să credeţi dar această schemă este mai puţin costisitoare decât cea utilizată până acum (nu că diferenţa ar fi considerabilă, ci până acum eram convins că este exact invers), cu autocarul din Chişinău până în Simferopol, sau chiar până în Sevastopol. Unicul dezavantaj e că trebuie să petreci cam 10 ore în Odesa între sosire şi plecare. Pionerii au găsit cu ce să umple aceste zece ore. Va zic din start ca biletele la trenurile locale ucrainene reprezintă un deficit, mai ales în compartimente, mai ales pe locurile de la parter. Pentru trenul Odesa – Simferopol aveam biletele procurate … nu vă mai spun cum le-am obţinut şi prin cine, iar pentru drumul înapoi le-am luat chiar când am ajuns in Simferopol, u o săptămână înainte de a ne întoarce. Ghişeeriţa de la casa gării ne-a zis că bilete pentru parter nu mai sunt. Credeam că e vorba de o schema non formală de a vinde bilete. Mai târziu un cunoscut din Nicolaev mi-a zis că povestea cu biletele nu este atât de bizară: pe timp de vară toate se procură cu o luna jumătate înainte în special pentru compartimente, în special pentru parter. La fel mi-a mai sugerat ca e mai OK sa mergi cu trenul pana la Nicolaev, iar de acolo in Simferopol. În aşa caz nu mai pierzi o jumătate de zi intre debarcarea in Nicolaev si îmbarcarea spre Simferopol. Din Simferopol am luat un autobus până în Balaclava, după care am urcat în şalupă şi am fost duşi la locul de dislocare a detaşamentului.
Read the rest of this entry »

Πρωτοβουλία, τολμη, υποστηριξη
După cum şi-a fixat drept scop primordial pentru această vară, detaşamentul “Cioroiul”, în componenţă redusă, după lupte crâncene cu braşoavele fondate şi nefondate ale meteorologilor şi ale celor care-i asigură în mod legal sursa materială de existenţă, pionerii au pornit pe un drum bine prestabilit încă din momentul uscării ultimului fulg de nea pe prima frunză de ghiocel.

Câteva minute după ce a pornit trenul Chişinău – Odesa, un pioner a aflat tragica veste precum că alt pioner a trimis într-o călătorie acvatico-şerodrumincă printr-o banală apăsare de pedală, un accesoriu aproape indispensabil din arsenalul pioneresc. R.I.P. accesoriu pioneresc. Nişte gânduri nostalgice au început să-l frământe iar celui ce a făcut păcatul i-a întors spatele pentru tot restul călătoriei, îndeletnicindu-se cu un joc de manipulare cartografică întitulat „belot”, cu restul pionerilor – posesori ai unei conştiinţe curate. Read the rest of this entry »

După câteva tentative zadarnice de a vizita cel mai drag loc de pe tărâmurile patriei, eşuate din cauza unor motive climaterice sau religioase, pionerii în sfârşit au izbutit să se rupă de la rutina urbană şi să dea fuga pentru o zi şi jumătate până în locul stăpânirilor monahale ale părintelui Policarp şi, de altfel, locurile de pribegie a sufletului lui Ştefan-cel-Mare. Aşa că pe la 5 dimineaţa, dotaţi cu tehnică de colindat ţinuturi şi încărcaţi cu ceva cofeină, pionerii au apucat drumul Ţîpovei. Peste aproape o oră erau pe dealurile reziniene, scuturând puchii de pe ochi în nourii care prevesteau o ploaie zdravănă.

N-a fost să fie pentru că ploaia se îndrepta înspre praful capitalei, de unde tocmai porniseră adinea Read the rest of this entry »

Intro
{
Data trecută, când a fost prinunţat pentru prima dată toastul despre iniţiativă, cutezanţă şi susţinere, la iniţiativa lui Pavel acesta a fost poreclit “Iota Kappa Sigma”. De la toast a venit şi principiul întitulat similar, scris şi principiul “IKΣ”. E bine să ştii.
}

Planurile de vineri au fost amânate pe sâmbătă. Planurile de sâmbătă au fost amânate pe duminică. Planurile de duminică au fost amânate. Cam acesta era lanţul logic care-i apropiau pionerului ziua de luni. Duminică, pe la orele 12:00, pentru pioner, această idee reprezenta o catastrofă. Şi când toate ţolurile din casă au fost bătătorite de-a binelea de plimbările agitate ale tălpilor pionereşti, ciocnindu-l pe cel din urmă de peretele fatalităţii, a sunat telefonul. În acel moment pionerul nu ştia că în acea zi de duminică, avea să se convingă încă o dată de eternul principiu al scopului pus cu înverşunare: dacă-ţi doreşti ceva foarte tare, ţi se va întâmpla neapărat. Pionerul, vineri seara, îşi dorea foarte tare să ajungă la Puhăceni, chiar în week-end-ul care bătea la uşa săptămânii în plină desfăşurare, cât de paradoxal n-ar suna acest fapt. Deci, a sunat telefonul. Era duminică, era 2look care în acea vineri vorbise cu pionerul şi ştia despre marea dorinţă a acestuia, ba mai mult decât atât, era sigur că pionerul, la acea oră, îşi încălzeşte palmele deasupra mangalului încins, acolo unde şi planificase. Era duminică, era soarele în zenit, era iarnă, dar pionerul era acasă. Şi era mare dosadă. Dar. După câteva minute de discuţie interesantă la telefon, după puţine negocieri cu ambele părţi de lângă cei ce ţineau dispozitivele de comincare fără fir la ureche, planul pentru acea zi de duminică a fost stabilit şi pus în aplicare fără ezitare. 2look şi-a luat calul, puşca şi nevasta (cu tot cu odraslă), pionerul şi-a luat mangalul, puşca şi
nevasta (încă odraslă) şi pe-aici le-a fost drumul, adică pe la Ciocana.
Drum. Copaci. Bancuri vesele. Până s-au văzut la faţa locului.

Cărarea pe unde câteva luni în urmă alergau zglobii pionerii, va fi peste câţiva ani umbrită de Read the rest of this entry »

În dimineaţa aceea, corpul pionerului a luat forma unghiului de 90 de grade, fără ca să primească comanda respectivă de la cerebelul central. Mâinile au luat şi ele aceeaşi poziţie faţă de corp şi în câteva secunde făceau o săpuneală soră cu moartea ochilor şi feţei, deasupra lavoarului din baie. Cerebelul central (de fapt unicul, că de altele l-o păzit ‘mnezău) şi-a văzut cutia împreună cu toate accesoriile în oglindă şi i-o zis în sinea lui „bună dimineaţa”. Era ora 9:00. Era sâmbătă. Cerebelul încă mai simţea că ieri a fost vineri, dar asta nu l-a împiedicat să ia telefonul radioactiv prin intermediul mecanismelor teleghidate numite mâini şi să sune cerebelele celorlalţi pioneri. Cerebelele celorlalţi pioneri făceau exact ceea ce făcea şi cerebelul pionerului nostru acum jumătate de oră: hospeau, doscheau, horăieu, druhleu, dormeau dacă vreţi, arătându-şi singuri lor vise cu o bucată şold de pescăruş copt împins cu zeamă de cocos la umbra unui palmier foios pe malul unei insule nelocuite. De aceea ele, cerebelele celelalte, au răspuns la telefon foarte nemulţumite. După lungi negocieri, argumentări cu o puternică forţă de convingere, încă patru cerebele au repetat isprava primului cerebel pioneresc. Prin voinţa întâmplării, norocului şi insistenţei pionerului, peste o oră şi jumătate, toţi cinci împingeau un cărucior mare, pe fundul căruia abia de se zăreau câteva bucăţi cu carne, niscaiva salată de varză murată, o sticlă cafenie şi câteva beri, înspre uşa unui supermarket din centrul capitalei. Ei se undeva se duceau. Unde s-au pornit, acolo au şi ajuns.

Read the rest of this entry »

Seara de vineri a fost planificată cu două săptămâni înainte. De aceea, pionerul pe la 16:00, după ce a băgat în geantă un ştergar, o pereche de ciupici de baie şi o mătură de mesteacăn, a tras clampa uşii de la casă prin partea cea mai apropiată de afară. Afară ningea ciobăneşte. Cu aceste minunate accesorii, prin zăpada proaspăt aşternută, pricopsindu-se pe drum şi cu altele, la fel de indispensabile, întruchipate în peşte sărat şi bere el s-a îndreptat acolo unde în fiecare an pe această vreme, se adună cu colegii săi de breaslă. La saună. Pentru nimeni nu este secret ce se întâmplă într-o saună când acolo se află 12 oameni sănătoşi: bere, peşte, bătaie cu mătura, curăţare cu aburi, spălat cu omăt, bazin, bancuri, toate acestea într-o succesivitate şi pondere aleatoare. Dar numai o combinaţie unică poate să ducă la un plan grandios. De marele plan din ziua următoare pe cei doi îi despărţea doar pokeru-l pe care nişte băieţi cucuieţi (alţi băieţi) l-au organizat pentru a colecta 22 mii de lei pentru nişte copii orfani în cadrul unei acţiuni de crăciun.
După ce-a jucat vreo trei partide, timp în care fisele poker din faţa pionerului s-au transformat în promile, tinerii cutezători au plecat acasă pentru a fierbe până la urmă marele plan. Aşa s-a terminat vinerele. Sâmbăta s-a început foarte repede, aproape imediat. Cu împachetarea rucsacului. În câteva ore, foarte lent, pionerul, Beorbe şi Liviu erau deja în viteazul cal năzdrăvan, cu nările aprinse, lăsând amprentele potcoavelor pe drumul Orhei-Rezina.

Drumul, spre mirarea calului, era foarte bun, zăpada de pe drum a intrat toată în găuri, de aceea găurile erau aproape nesimţite iar drumul – neted şi catifelat. Spre Ţîpova circulă mult transport, inclusiv un autobuz de rută, deci calea este foarte accesibilă.

La 17:24 s-a împlinit visul pionerului care-l chinuia de mulţi ani: Read the rest of this entry »

Promisiuni! Minciuni! Electorale! Noi ştim…
Pentru că s-a săturat de toate lozincile care cădeau drept în cap de pe miile de panouri electorale de prin tot Chişinăul, pionerul şi-a luat aparatul şi a ieşit din casă fără ca să ştie unde va ajunge exact. Soluţia de evadare a găsit-o foarte aproape: sub podul de la Jumbo. Anume acolo a coborât dealul pentru a se regăsi în mijlocul toamnei din „Valea Trandafirilor”.

Read the rest of this entry »

Noutăţi de la Ţîpova

În ziua de 27 august 2010, independent şi nesilit de nimeni, pionerul împreună cu o echipă de cercetaşi, care nici pe departe n-au treabă cu fabricarea ştirilor, a plecat într-o Read the rest of this entry »

Se vorbeşte că anume în Ţîpova Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia sa Maria Voichiţei. Se vorbeşte că în aceste locuri se află unul dintre cele mai puternice puncte energetice de pe pământ. Se vorbeşte că la jumătatea lunii iunie 2010 Ţîpova a fost vizitată de Dalai Lama. Toate astea ar părea doar nişte zvonuri dacă n-ai vedea cu ochii proprii tot ceea ce se întâmplă acolo sau mai bine zis, dacă n-ai trăi în sânul Ţîpovei câteva zile, aşa cum o fac pionerii de fiecare dată când pleacă într-acolo.

O revelaţie a fost cea de sâmbătă dimineaţa, când pionerii au descoperit lângă piatra dorinţei capodoperele unui autor necunoscut. Să fie el autor sau plagiator nu se poate spune, cert e că a fost mai sârguincios decât precedentul:

Ei da revelaţiile ca revelaţiile, Read the rest of this entry »